Linux – O scurtă istorie – partea a II-a

Acest kernel a produs mult entuziasm printre utilizatorii MINIX, astfel încât avea să devină kernel-ul Linux 0.01. Pe 5 Octombrie 1991 a fost lansat kernel-ul 0.02. Până în luna Decembrie 1991 apăruse deja versiunea de kernel 0.12 cu support pentru tastaturi multilingve şi driver pentru floppy-disk.

De la kernel-ul 0.12 s-a trecut direct la 0.95. În scurt timp, codul sursă s-a răspândit în toată lumea via FTP. Iniţial, Torvalds, a lansat Linux sub o licenţă care interzicea utilizarea sa în scop comercial, dar în scurt timp s-a răzgândit şi l-a trecut sub licenţa GNU General Public License (GPL). Această licenţă permite distribuţia şi vânzarea unor versiuni de Linux cu obligativitatea ca toate copiile să fie lansate tot sub condiţiile impuse de GPL. De asemenea, este obligatoriu ca fiecare distribuţie să fie însoţită de codul sursă complet.

Licenţierea Linux sub termenii GPL a fost descrisă de Linus Torvalds ca fiind “cel mai bun lucru pe care l-am făcut”. În momentul în care a început dezvoltarea kernelului, Linus Torvalds a folosit denumirea Freax (combinaţie dintre freak – ciudăţenie + free – liber + x – UNIX). Unul din colegii săi (şi administrator al serverului FTP de la Universitatea Helsinki -ftp.funet.fi) – Ari Lemmke, nu a considerat numele Freax ca fiind unul foarte potrivit, aşa că a redenumit proiectul aflat pe serverul FTP, sub numele de Linux. Torvalds nu a fost informat despre acest demers, însă ulterior a consimţit ca Linux să fie denumirea utilizată pe viitor pentru noul sistem de operare.

Linux nu este derivat din codul sursă al UNIX, însă funcţionalitatea sa a copiat întocmai UNIX. Cu timpul, diverse entităţi au combinat diferit elementele constitutive ale Linux, rezultând aşa zisele “distribuţii”. La momentul actual pot fi găsite trei tipuri de distribuţii:

1. Comerciale printre care reamintesc:

• Red Hat Enterprise Linux – RedHat (http://www.redhat.com/);
• SUSE Linux Enterprise – Novell (http://www.novell.com/linux/ );
• Ubuntu – Canonical Ltd. (http://www.ubuntu.com/)
• Mandriva – Mandriva (http://www.mandriva.com/en/)

2. Pentru fiecare versiune comercială de Linux există o versiune free, versiune ce nu conţine
pachete software licenţiate cum ar fi drivere sau plugin-uri:

• Fedora Linux – RedHat (http://fedoraproject.org/get-fedora/);
• Open Suse – Novell (http://www.opensuse.org/en/);
• Debian – Ubuntu (http://www.opensuse.org/en/);
• Mandriva Linux Free (http://www.mandriva.com/en/downloads/)

3. Live distribution – sistemul de operare poate fi bootat direct de pe CD/DVD sau USB:

• Knopix – bazat pe distribuţia Debian (http://www.knoppix.net/)

Pe lângă versiunile prezentate mai sus mai există şi altele menţinute strict de către comunităţile de dezvoltatori independent de marii producători software. Amintesc aici Gentoo (http://www.gentoo.org/).

La momentul actual, Linux este sistemul de operare cu portabiliatatea cea mai mare. Există versiuni pentru desktop, pentru server, pentru supercomputere precum şi pentru dispozitivele de tipul smartphone. Android de la Google, webOS de la HP şi Maemo de la Nokia sunt toate sisteme de operare pentru smartphone care folosesc versiuni modificate ale kernelului Linux.

Notă : Comentariile la articolul pilot m-au convins să merg mai departe, astfel încât vă rog să includeţi în comentariile dumneavoastră şi distribuţia Linux preferată, pentru a o putea folosi în exemplificările viitoare.

Daca acest articol contine o greseala, selecteaza cuvintele sau fraza gresita si tasteaza combinatia de taste Shift + Enter sau apasa click aici pentru a o raporta. Multumim!