Despre copii …
17Zilele astea m-am gandit intr-unul din momentele de ragaz ( atunci cand stau in masina si astept ) la copilarie. Â Ce inseamna sa fi copil, ce inseamna sa crezi ca esti copil ? Si mai ales cum trebuie sa cresti un copil, cum trebuie sa-l educi ?
Mi-am imaginat o fetita, e micuta, sta la bloc cu mama, tatal si bunica ei. Zilnic iese in parc cu mama, casnica, femeie fara scoala si fara prea multe asteptari de la viata. Â Geaca roz cumparata dintr-un magazin de lucruri ieftine scartie usor pe ea in timp ce se da pe tobogan … Ajunge acasa, mananca o supa pregatita de bunica, se uita la desene, se joaca. Seara, taticul vine acasa, o ia in brate, o alinta apoi se uita impreuna la televizor.
Parintii o iubesc si incearca sa-i ofere dragoste, ii vor binele. Copilul ajunge la varsta la care trebuie sa mearga la scoala. Poate ca ii place, se joaca in fiecare pauza cu ceilalti copii, alearga, cade, tipa si rade. Rezultatele sunt mediocre, nu se remarca la nimic, desenele de acasa raman cele mai importante.
Fata creste, devine un fel de preadolescenta. Cand vine de la scoala pierde vreme cu ceilalti colegi pe-afara. Are in picoare niste sketeri mari,maro si butucanosi, nu o prind bine deloc, dar e „cool” asa. La mana ii atarna niste bratari groase, cu tinte, apoi unele subtiri in culori stridente. Cureaua de la blugi este un cap de gen „hello-kity”. Asculta tot ce e la televizor, poate manele sau altele la fel. Scoala…Hmmm ! O cam enerveaza ce-i drept.
Ajunge adolsescenta, deja e la liceu. Nu da pe la scoala foarte des, mai mult sta prin baruri si joca biliard. Seara iese la terase. E corijenta deja la geografie, iar la matematica are cele mai multe absente. Nu ii place nimic, nu stie ce vrea sa devina. N-o intereseaza scoala ! Baietii profita de ea, e prostuta si credula. Nu-si pune niciodata intrebari despre nimic, crede tot ce-i spui. Se indragosteste intotdeauna si intotdeauna iese cu fata sifonata, altul care a stiut sa-si bata joc de ea. Asa se intampla…
Vreti sa continuam ? Nu cred, sa o lasam pe fetita imaginata de bine sa traiasca mai departe in uitare, nepasare, prostie si naivitate. Nu vreau sa stiu ce s-a intamplat cu ea mai departe. Insa sa ne gandit la altceva: ce au facut parintii? Nu stiu… Mama cand a vazut ca n-o prea ajuta capul a lasat-o asa, in fond e si ea ocupata cu serviciul, intre timp si-a gasit un post de vanzatoare. Tatal stie numai sa cotizeze in portofelul fetei, banii dati se duc pe tigari si biliard.
Deci, ai stiut sa-ti cresti copilul ? Eu nu am fost crescuta asa, dar daca as fi fost, ce s-ar fi intamplat cu mine? Poate ca parintii au iubit-o , dar n-au stiut sa aiba grija de ea si sa o indrume. Cum ti se pare asta, e in regula? 😐
Ai stiut sa-ti educi copilul, sa-l faci sa-i placa ceva si sa urmeze acea cale ? Nu ! Ai incercat vreodata sa discuti cu fiinta careia i-ai dat viata, sa o intrebi ce planuri are si ce-si doreste ? Nu ! Ai stiut numai sa-i dai de mancare lucruri de proasta caliatate, pentru ca mai mult nu ti-ai permis. Iti pare rau…
Asa cred ca este copilaria majoritatii copiilor. Nu stiu de ce, nu stiu cum mi-am format aceasta parere. Am imaginat ceea ce cred ca se intampla la aceasta ora cu multi copii. E deglijenta parintilor, e nepasarea societatii, e uitare si neputinta, prostie si toleranta dusa la extrem. Toate la un loc…
Ai stiut sa-ti cersti copii? Raspunsul este nu. E nu vreau sa am copii, nu m-as descurca, n-as stii cum sa-i fac oameni corecti si de calitate. Decat sa scot un produs esuat, mai bine sa nu-l scot deloc. Nu e ca un deadline pe care-l pot repara, nu e ceva mai mult: e ca o sursa trimisa deja.
Adu-ti aminte cum a fost cand erai copil, sper ca n-a fost ca in povestea creata de mine.
Daca acest articol contine o greseala, selecteaza cuvintele sau fraza gresita si tasteaza combinatia de taste Shift + Enter sau apasa click aici pentru a o raporta. Multumim!
da, se pare ca pe amundoi ne-a apucat nostalgia astazi. daca e sa am un copil (momentan nu prea vad cum) e lar ce fac cu el: il trimit la voi sa il invatati programare 😛
Nu stiu daca e destul de devreme sa te gandesti cum sa cresti un copil pentru a-l educa.Nu este atat de greu pe cat pare parerea mea(neprofesionista).Ma uit la mine si observ ca nu e nevoie de atat de mult stres din partea parintilor pentru a gandi corect si a incerca sa ma pregatesc cum trebuie pentru un viitor care doresc sa-l fac cat mai roz.
Acesti copii au un nivel ceva mai redus de inteligenta si sunt cazuri poate ceva mai rare in ultima vreme.In general un copil ce provine dintr-o familie ai carei parinti nu sunt atat de inteligenti(acum vorbesc la modul cel mai serios,cand ma refer la inteligenta ma refer la tot ce tine de purtare,mentalitate etc.) copii nu au cum sa fie altfel, asta e gena familiei.
Insa situatiile triste sunt cele in care parintii sunt persoane foarte ok insa datorita motivului „nu am timp” incep sa`si neglijeze copilul.Parerea mea este ca la o varsta mai mare,deja 14,15,16…si tot asa este deja cam prea tarziu pentru a-l educa.Mentalitatea si gandirea e creata de ce a trait in copilarie.Pe mine acum nu ma mai poate schimba aproape deloc, stiu ce vreau si stiu ce trebuie sa fac pentru a-mi indeplini telul.Dar asa am fost invatat de mic,sa stiu ce vreau tot timpul si intotdeauna sa ma bazez pe mine si nu pe altii.Revenind, daca acel copil ar fi fost invatat de mic sa pretuiasca ce are,sa ii fie explicat ca el poate avea mai mult, ca poate fi mai bun ca parintii lui,ca poate…ca viitorul e in mainile lui si nu al anturajului poate si-ar fi dat seama ca nu e bine ce face.Toata lumea are resentimente,lucrul cel mai necesar pentru o reanalizare a unei situatii,insa resentimentele trebuie nascute si crescute.De cine?De parinti. 🙂
Interesant subiect Cosmina si sunt sigur ca pana vei creste te vei gandi de foarte multe ori la a avea un copil sau nu. 😉
+1 pentru Andrei. oricum ne schimbam parerile foarte des si probabil ca si mine si voi sunteti deschisi la orice (atata timp cat nu implica terorismul). pacat ca exista tot mai multi copii care se multumesc cu statul de „copilu lu tata†si nu fac nimic toata viata.
Am vazut un film interesant acum cateva zile,din pacate nu mai retin titlu : Idiocratia sau ceva de genul.Era vorba despre o intamplare de prin anul 2500 ,populatia ajunsese tembela complet.O persoana a ajuns cea mai desteapta persoana din lume si presedintele Americii pentru ca a rezolvat testul acesta de inteligenta : „Ai o galeata in care incap 20 l de apa si inca una in care incap 10 l, cate galeti ai?”.Presedinte a ajuns imediat dupa asta pentru ca a rezolvat problema culturilor : „de ce nu cresteau roade?Pentru ca oamenii le udau cu un energizant”.
Chiar asa vreti sa ajungem? 🙂
@Marius : Acei copii se multumesc cu asta,pentru ca asa sunt crescuti sa se multumeasca.
P.S : Mi-au placut enorm ultimile doua articole scrise de tine,insa nu merita sa le comentez pentru ca nu am puterea sa le inteleg complet!Oricum,ai un talent pentru a-ti exprima sentimentele. 🙂
De acrod, chiar interesante ultimele articole, ai talent in a scrie.
@Andrei „Ma uit la mine si observ ca nu e nevoie de atat de mult stres din partea parintilor pentru a gandi corect si a incerca sa ma pregatesc cum trebuie pentru un viitor care doresc sa-l fac cat mai roz.” Asta pentru ca probabil nu te droghezi, nu bei si nu fumezi (foarte mult :D). Dar, pune-te in postura unui parinte care a incercat sa-si creasca plodul in cel mai armonios mod cu putinta, insa ajunge intr-un anturaj nefavorabil si incepe sa lipseasca de pe acasa, iar cand vine sa vina beat sau mirosind a tutun. Si din ce am inteles eu din articol, Cosmina la cazul asta se referea.
Cazurile in care copiii isi vad de treaba in ceea ce fac sunt cele mai fericite, insa din ce in ce mai rare.
Nu sustin ca nu e bine sa iesi la o bere/suc sau intr-un club, dar daca asta devine principala ocupatie ar trbui sa apara ceva semne de intrebare.
Da ai dreptate! DAR, am vrut sa subliniezi de faptul ca daca reusesti sa-ti inveti copilul de mic de aceste principii nu cred ca vei avea probleme in viitor foarte mari si va fi foarte usor sa-l impingi intr-o directie corecta.La varsta mea nimeni nu mai are grija intr-o proportie de 90% sa spunem,insa zilnic ma izbesc de „pretenari” ca deh,traiesti in cartier etc etc, in timpul scolii numai spun.Influentele asupra mea a acestora nu se vad aproape deloc, desi fac foarte multe prostii insa cum ai spus si tu(nu foarte mult) 😀
Mersi pt aprecieri (daca la mine va refereati cu scrisul ) 🙂 !
Cred ca trebuie sa te ocupi de copil mai ales cand este mic, in primii ani de scoala. Cand mai creste poti sa-l lasi, utati–va la mine: copilul napolitana ! 😀
Mi s-a parut un subiect interesant de abordat. Anturajul conteaza, da. Numai ca sunt unii (asa ca noi cred, cel putin ca mine stiu sigur) care n-au treaba si nu dau importanta. Important este sa reusesti sa ajungi unde vrei tu, nu und vor altii, si trebuie sa tintesti cat mai sus!
Da la tine ne refeream!! 😀
Ma simt magulita … :”>
Ar trebui sa te simti bine si sa prinzi curaj sa scrii! 😀
Mi s-a mai spus despre scris, insa nu cred ca-i locul potrivit pentru mafiestari interioare, poate doar asa cateodata. Scriu destul de des, dar am o persoana areia ii dau sa citeasca. 🙂 She’s my confident I think …
Cum vrei!E alegerea ta evident! 🙂
Genul asta de articole sunt foarte bine venite. Eu unul cel putin daca as citi numa despre calculatoare, biti, & stuff cred ca as tampi de cap.
So, sfatul meu ar fi sa iti manifesti talentul cu orice ocazie 😉
Ok I’ll keep in on mind.Dar eu verau sa ma remarc la informatica, nu la literatura … 😀
Asta a fost tare! =))
Nu trebuie sa te axezi doar pe o chestie, poti sa continui atat informatica, si „literatura”
Mai vedem…
Sorry, is cu mintea in plop . :))