Din categoria „Cum sa nu procedezi?” – JAPONIA

După cum probabil cunoaşteţi, la momentul actual în Japonia sunt puse în practică restricţii majore privind consumul de energie electrică. Suburbii întregi din jurul capitalei Tokio sunt ţinute în întuneric pentru a putea fi asigurată energia electrică necesară mijloacelor de transport în comun din marea metropolă.

Această lipsă acută a energiei electrice se datorează într-o mai mică măsură problemelor de la centrala atomică Fukushima şi într-o mai mare măsură modului în care este conceput sistemul energetic nipon. O dezvoltare total greşită a acestui sistem, provoacă acum probleme ce se dovedesc a fi imposibil de rezolvat.

Despre ce este vorba. La sfârşitul anilor 1800, în Japonia s-au înfiinţat primele companii de distribuţie a energiei electrice. În anul 1883 s-a înfiinţat pe coasta de est compania Tokyo Electric Light iar pe coasta de vest compania Osaka Electric Lamp. Tokyo Electric Light a cumpărat de la compania germană AEG la sfârşitul secolului 19, echipamente de producţie a energiei electrice pentru iluminatul public ce funcţionau la 50 Hz (standard European). Compania Osaka Electric Lamp a achiziţionat şi ea de la producătorul american General Electric echipamente ce funcţionau la 60 Hz (standard Nord American). Pentru perioada respectivă acest lucru nu a constituit o problemă deoarece becurile cu incandescenţă nu fac diferenţa între o tensiune de alimentare cu frecvenţa de 50 Hz şi una de 60 Hz.

În prezent această abordare se dovedeşte a fi fost o mare eroare. Toată coasta de est a Japoniei (include capitala Tokio şi zonele lovite de cutremur) este standardizată pe 50 Hz, în timp ce coasta de vest este standardizată pe 60 Hz. În momentul în care cutremurul a lovit, cele 11 reactoare nucleare de pe coasta de est, cu o putere totală de 9,7 GW, s-au oprit automat. Trei dintre acestea sunt situate la centrala atomică de la Fukushima 1.

Pe coasta de vest există capacităţi suplimentare de producţie care să acopere şi necesarul de energie de pe coasta de est, însă acestea sunt standardizate pe 60 Hz. Din acest motiv, energia electrică nu poate fi transferată dintr-o reţea de distribuţie în alta. Interconectarea celor două reţele este posibilă prin intermediul unor staţii de transformare. Din păcate acestea au o capacitate totală de 1 GW dintr-un necesar de 9,7 GW.

Deşi acest articol nu face parte din tiparul celor cu care sunteţi obişnuiţi pe WIT, am simţit totuşi nevoia să vă prezint aceste informaţii ce fac parte din categoria “cum să nu procedezi”.

Daca acest articol contine o greseala, selecteaza cuvintele sau fraza gresita si tasteaza combinatia de taste Shift + Enter sau apasa click aici pentru a o raporta. Multumim!