Kernelul Linux – Partea I

POSIX – Portable Operating System Interface [for Unix] – este o colecţie de standarde definite de IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) pentru a specifica cerinţele care trebuiesc îndeplinite de o aplicaţie software astfel încât să fie compatibilă cu UNIX. Acest standard poate fi extins şi pentru sistemele de operare, astfel încât, Linux este o clonă a UNIX ce respectă cerinţele POSIX.

Linux este uşor de portat pe toate arhitecturile hardware de 32 şi 64 de biţi, atât timp cât acestea asigură accesarea paginată a memoriei şi există o versiune a compilatorului GNU C (gcc) care să compileze sursa kernel-ului scrisă în cod C, în cod maşină specific arhitecturii hardware respective.

Linux rulează acum pe arhitecturi diverse cum ar fi: Alpha AXP, Sun SPARC, Motorola 68000, PowerPC, ARM, Hitachi SuperH, IBM S/390, MIPS, HP PA-RISC, Intel IA-64, AMD x86-64, AXIS CRIS, Renesas M32R, Atmel AVR32, Renesas H8/300, NEC V850, Tensilica Xtensa, şi Analog Devices Blackfin în variantele pe 32 sau 64 biţi.

Kernel-ul Linux este rezultatul muncii a peste 1000 de programatori din peste 200 de organizaţii şi companii. Între două versiuni succesive ale kernel-ului există peste 10000 de modificări cu privire la arhitecturile şi driverele suportate. Se fac modificări şi în ceea ce priveşte protocoalele de comunicaţii şi sistemele de fişiere acceptate. O versiune stabilă a kernel-ului este lansată într-un interval de 8 la 12 săptămâni. La momentul în care scriu acest articol, versiunea stabilă a kernel-ului are numărul 2.6.38.2 şi este lansată pe 27.03.2011.

Fiecare versiune a kernel-ului Linux este codificată folosind un şir numeric ale cărui cifre sau grupe de cifre sunt despărţite de puncte (2.6.38.2). Până la versiunea 2.6 a kernel-ului, dezvoltarea acestuia a fost menţinută pe două ramuri: ramura stabilă şi ramura de dezvoltare (testare). În situaţia în care a doua cifră din grupul ce codifică kernel-ul este pară atunci acesta este un kernel stabil. În situaţia în care aceasta este impară atunci versiunea respectivă de kernel este una în curs de dezvoltare (testare). Astfel versiunea 2.1.3 identifică o versiune de linux în stadiul de dezvoltare pe când 2.2.3 identifică versiunea stabilă a acestui kernel.

Începând cu versiunea 2.6 a kernel-ului s-a renunţat la acestă modalitate de codificare astfel încât fiecare versiune a fost declarată stabilă indiferent de cifrele ce o codifică.

Va urma.