Pseudo-hackeri sau ce greșeală face presa în căutare de adrenalină pentru cititori?

Poate pentru unii, știrile din presa națională și uneori din cea internațională legate de hackerii ce atacă unele site-uri reprezintă ceva fascinant. Am auzit numeroase discuții, mai mult sau mai puțin întâmplător, în care oamenii discutau pe seama unor astfel de isprăvi. „Ai văzut? A spart NASA”, „Sigur va fi angajat de cineva”, „Asta-i un geniu dacă a reușit să spargă atât de multe site-uri internaționale” etc. Dacă cineva cu tangențe in domeniul INFOSEC ar vedea o astfel de știre, ar pune întrebări suplimentare, s-ar documenta și abia apoi ar trage concluzii. Oricum, de cele mai multe ori, se dovedește că ce prinde presa sunt doar niște tentative ale unor personaje ce vor să-și hrănească ego-ul.

 
Interesant e că nu tot timpul e vina celor care fac aceste isprăvi. Ei devin peste noapte subiect bun pentru concurență sau pentru mass-media care abia așteaptă să mai găsească un subiect care să-l difuzeze la toate orele și cine știe, în mai multe zile.

Care este marea greșeală și ce sunt acești pseudo-hackeri?

Pseudo-hackerii sau termenul folosit de presă (hackeri) pentru a dezinforma populația sunt defapt, persoane, de cele mai multe ori cu un volum de cunoștințe minim spre mediu, capabili să utilizeze si să înțeleagă superficial acest domeniu și ce fac, dar în marea majoritate a situațiilor, nu au capacitatea tehnică și tehnologică de a dezvolta propriile unelte sau exploit-uri pe baza unor vulnerabilități 0-day și mai mult decât atât, nu sunt capabili să înțeleagă de ce un protocol sau o aplicație reacționează într-un mod și nu în altul. Să nu mai amintesc de protecția proprie. Termenul de hacker, în adevăratul sens al său, nu are nici măcar o legătură cu exploatarea sau securitatea. Adevăratul sens al acestuia face referire la constructivitate, inovație, dezvoltare, toate în domeniul programării. Într-o formă mai plastică și mai directă aș putea spune că tot ce înseamnă mediul virtual (de la computere, aplicații și ajungând până la Internet) a fost creat de hackeri. Totuși, datorită noului sens căpătat, eu am ajuns să mă feresc de folosirea acestui termen sub orice formă pentru că risc să creez ambiguitate.

Acceptând până la urmă acest termen, e recomandabil să-l folosim în sensul câștigat de-a lungul timpului cu ceva completari (white/black/grey hat etc). Trebuie să ne asigurăm totuși că persoana vizată a realizat ceva demn de acest termen sau este încă un script kiddie ce a învățat să folosească diverse unelte. Spre exemplu, în țară a prins la public Havij, o unealtă atât gratuită cat și contra cost ce poate duce la bun sfârșit exploatarea unui URL vulnerabil la SQL Injection. Și așa au apărut numeroși „hackeri”, numai buni pentru presă. Cei care au sesizat tendința, deja îi etichetează pe acești tineri entuziaști ca făcând parte din generația Havij.

 
 

Care e problema?

Eu nu am nici măcar o problemă cu aceștia. Ar fi culmea, pot coexista cu ei foarte bine. Problema e că aceștia sunt folosiți de presă ca material și cu ajutorul acestora devin exemple și modele pentru alții. Astfel, unii se apucă de „hacking” și riscă să fie prinși călcând pe bec pentru că nu sunt pregătiți și nu au cunoștințe despre ce înseamnă criminalitatea informatică. (un super articol despre infracțiunea informatică a scris prietenul nostru de la Securitatea-informatică.ro, vă recomand!).

Un exemplu recent este ce a scris HotNews.ro – una dintre cele mai mari publicații online din țară a luat și publicat un interviu(nu e linkul original, ci o analiză superficială dar care intră în detalii mai multe ca noi) cu echipa din spatele #antisecRO. Aceast grup a speculat șansa pe care o are și a adus acuzații grave asupra unor lucruri pe care nu le înțeleg. Prin modul în care au încercat să se exprime, limbajul folosit, exagerările și acuzațiile aduse, nu-i putem eticheta decât ca niște tineri ce au făcut cunoștință cu prostia din presa noastră. Acești „hackeri” au reușit să obțină acces neautorizat la site-urile Direcției Generale de Asistență socială și Protecția Copilului Giurgiu și ale Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei și au repostat baza de date a acestora pe o pagină de internet, accesibilă oricui. Intradevar, totul sună pompos, dar realitatea e că aceste site-uri ale celor două instituții aveau vulnerabilități cunoscute de multă vreme de tipul SQLI. Am văzut că Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică (CERT-RO) s-a sesizat și sper să-și facă treaba.

 

Dacă ei sunt hackeri, atunci aceștia ce mai sunt?

Să presupunem prin absurd că sunt hackeri, dar când australianul Peter Kleissner a reușit să realizeze un bootkit cu ajutorul căruia poate obține acces root pe Windows 8, presa l-a numit „Security researcher”. Dar oamenii ce participă la una din cele mai sălbatice, complexe, provocatoare și mai importante competiții de computer security din lume – DefCon CTF, nici măcar nu se menționează. Acolo există oameni ce într-un timp dat trebuie să facă research, reverse engineering, social engineering, să scrie exploit-uri si să-și protejeze serverele de atacuri pe loc într-un mediu oferit de organizatori cu tot ce știu mai bine. La această competiție până și organizatorii sunt uneori prinși pe picior greșit și ajung să fie controlați de participanți care reușesc să compromită securitatea serviciilor. Și nu e singura din lume! Oamenii respectivi știu ce fac (un mic exemplu de abordare), dar noi în continuare ne batem cu XSS-uri și SQLI-uri. Nu zic că acolo își fac apariția cei mai buni din domeniu, dar își fac apariția niște oameni de talie mondială, ce, dacă ar trece de partea non-etică, ar reprezenta pericole, la fel, de clasă mondială. Operația Aurora își merită această etichetă, oamenii din spatele Stuxnet/Duqu, băieții exemplificați mai sus și lista poate continuă cu exemple care nu au făcut cunoștință cu presa, dar nu „modelul” local amintit în acest articol.

Gândiți-vă de doua++ ori inainte de însuși ce scrie în presă și întrebați tot timpul pe cineva care are cunoștințe în domeniu. Dacă el e la fel de entuziasmat ca și presa, atunci poți să consideri că informația citită de tine e decentă. 🙂

Update: Tinkode a fost arestat.