Steganografia sau stiinta de a ascunde informatia
0
Indicii recente au arătat faptul că organizaţiile teroriste comunică pe Internet folosind mesaje ascunse în fişiere aparent inofensive (bmp, .doc, .gif, .jpeg, .mp3, .txt şi .wav), fişiere ce nu ridică suspiciuni majore la transmiterea în clar (necriptate).
Steganografia sau Stego (aşa cum este definită în mediile IT), este un termen derivat din limba greacă şi în traducere literară înseamnă “scris ascuns”. Steganografia este definită ca arta (şi în acelaşi timp ca stiinţa) de a comunica într-un mod ce ascunde existenţa comunicării.
În contrast cu tehnicile criptografice, acolo unde sunt permise interceptările mesajelor precum şi încercările de decriptare, scopul steganografiei este de a ascunde mesajele în interiorul altor mesaje inofensive într-un mod ce nu permite detectarea faptului că mai există şi un al doilea mesaj.
Cele mai vechi menţiuni despre steganografie sunt făcute de Herodot, care aminteşte faptul că, undeva în jurul anului 440 BC, regele Darius din Susa, a tatuat pe scalpul unui curier un mesaj secret destinat ginerelui său Aristogoras din Milet, mesaj ce îndemna la o revoltă împotriva perşilor. După ce părul curierului a crescut, acesta a transmis mesajul în Milet fără a fi detectat.
Metodele steganografice actuale pot fi grupate în trei tipuri distincte:
• prin injecţie – datele care se doresc a fi mascate sunt plasate în interiorul unui fişier text, fişier software, fişier audio sau video. Această metodă duce la creşterea dimensiunii iniţiale a fişierului cu cea corespunzătoare a informaţiilor injectate;
• substituţia – informaţia este plasată prin înlocuirea unor părţi nesemnificative ale fişierelor gazdă, astfel încât la procesarea prin aplicaţiile software native ( de exemplu fişierele mp3 procesate cu Winap) să nu apară indicii despre faptul că acestea ar fi fost
alterate;
• prin propagare – se utilizează o aplicaţie software la intrarea căreia se furnizează informaţia utilă şi ce are ca rezultat un fişier de unul din tipurile: text, imagine, video, audio. Fişierul este creat de aplicaţie pe baza informaţiei utile.
Cele mai folosite fişiere pentru ascunderea informaţilor sunt cele ce folosesc ca şi support matematic Transformata Cosinus Directă (DCT), adică fişierele în format JPG, MP3 şi MPG. Acest lucru se datorează cantităţii mari de informaţie redundantă ce se găseşte în fişiere, informaţie ce poate fi înlocuită cu informaţie utilă nedetectabilă.
Steganografia este folosită pe larg prin intermediul procedeului denumit “watermarking”, procedeu prin care, imaginile, muzica, filmele precum şi fişierele ce conţin aplicaţii software, sunt marcate cu informaţii nedetectabile privind drepturile de autor. Aceste informaţii au rolul de a servi ca probe în eventualele procese ce privesc încălcarea acestor drepturi.
