Amnezia cuantica ne indica mult cautata axa temporala

Nimic din fizica actuala nu spune ca timpul ar trebui sa se miste doar intr-o directie. Desi multe evenimente sunt ireversibile — ouale sparte nu se reasambleaza spontan iar cuburile de gheata nu formeaza balti de apa calda.
Un nou studiu sugereaza urmatoarele : aceasta sageata a timpului este rezultatul „amneziei cuantum mecanice” care sterge orice urma a acestor evenimente pe putin spus stranii.

Felul in care percepem noi timpul este capturat de a doua lege a termodinamicii, care spune ca orice sistem inchis – de la particule izolate intr-o cutie pana la intregul univers – pot deveni doar mai dezordonate. Masura acestei dezordini, numita entropie, poate doar creste.

In lumea cuantica, unei cutii pline de particule ii poate doar creste entropia astfel pierzand informatie – cand vine in contact cu lumea de afara.

Observand cutia din afara, in orice fel, se creeaza o legatura – ceea ce implica pierderea informatiei a particulelor – creste cantitatea de informatie detinuta de observator.

In acest context, neincetata crestere a entropiei, deci chiar si a doua lege a termodinamicii, poate fi doar o iluzie, o eroare a mecanicii cuantice, ne spune Lorenzo Maccone de la MIT.

Nicio urma
Legile mecanicii cuantice sunt simetrice timpului, ceea ce implica faptul ca timpul poate curge in ambele directii, inainte si inapoi. Dar daca analizam legile cu atentie vom observa ca toate procesele pe care exista in lume, sunt lucruri care pot merge si inapoi, dar nu lasa o urma masurabila ca au facut-o.

Maccone afirma ca in aceste sisteme, in care entropia scade, conexiunile si corelatiile intre evenimente si observatori sunt pur si simplu sterse. In lipsa de informatie, observatorii nu pot inregistra un asemenea caz.

Dupa cum Maccone isi imagineaza, chiar daca ouale sparte se reasambleaza, noi nu putem vedea acest eveniment deoarece acesta nu este posibil sa fie inregistrat. Aceasta informatie e literalmente stearsa din memoria noastra.

Aplicand mecanica cuantica la lumea „mare” a oualor este problematica. Pentru ca ideea sa fie plauzibila la astfel de dimensiuni, mecanica cuantica ar trebui sa fie aplicabila dincolo de nivelul atomic, spune Maccone, iar pana acum nu avem nicio evidenta ca natura se comporta la fel ca la dimensiunile microscopice. (dimensiuni cuantice)

Universuri multiple
O astfel de conjunctura, ar putea arunca lumina asupra interpretarii universurilor multiple, a mecanicii cuantice – daca este sau nu corecta. Acest scenariu propune faptul ca universul este in realitate creat dintr-o multitudine de universe paralele, una pentru fiecare posibilitate fizica. (practic o infinitate)

Legatura dintre asimetria timpului, a doua lege a termodinamicii si stiinta noastra despre lume „a mai fost discutata, dar intr-o versiune cu putine informatii”, spune fiziceanul Michael Weissman de la universitatea din Illinois. „Aceasta teza aduce argumente solide.”

Dar Weissman de asemenea spune ca explicatia este incompleta, deoarece se bazeaza pe prezumtia ca oamenii au o legatura particulara cu timpul – sunt capabili doar sa retina informatie din trecut.

Teza de asemenea nu raspunde la mistere mai mari – de ce universul s-a nascut dintr-o supa atat de uniforma de materie si energie, care are o entropie foarte mica, spune Sean Carroll din Caltech. Deoarece entropia este intr-o oarecare masura, probabilitatea unei configuratii particulare, entropia mica a universului in starea initiala, este considerata putin plauzibila.

Traducere a fost facuta de begood de pe Quantum amnesia gives time its arrow